Fundatia literar-istorica "Stoika" Fundatia literar-istorica "Stoika"

Fundaţia Literar-Istorică „STOIKA” nu a apărut întâmplător. Fondatorul Florian Laurenţiu Stoica este ramură a unui arbore genealogic complex, vechi de peste un mileniu. De la străbuni a moştenit dragostea pentru cultură şi iubirea de istorie a Neamului. Documentele lăsate din generaţie în generaţie sau înregistrate în arhivele instituţiilor: Muzeul Naţional al Literaturii Române, Muzeul Militar, Bucureşti; Biblioteca Academiei Române etc., stau mărturie că de-a lungul timpului au existat oameni bravi de aducere aminte pentru preocupările lor cultural-educaţionale: creaţii literare, fondarea de ziare şi reviste, înfiinţarea de şcoli etc. Spre exemplu, unul dintre străbunici, personalitate de prim rang a Buzăului, a înfiinţat în 1857 prima şcoală primară naţională şi a fondat întâiul ziar cu caractere latine „Independenţia Română”. Un alt străbunic a fost primar al Bucureştiului între anii 1862-1865. Faptele de eroism ale înaintaşilor care au luptat în Primul Război Mondial pentru apărarea ţării, pentru reîntregire, pentru independenţă, au rămas înscrise în documente-brevete aflate la „Muzeul Militar”, spre ex.: „Noi Ministru Secretar de Stat la Departamentul de Războiu adeverim că prin Înaltul Decret nr. 1744 din iulie 1918 – MAJESTATEA SA REGELE a binevoit a conferi Locotenentului de rez. STOIKA T. ALEXANDRU din Reg. 4 Ilfov No. 21: „CRUCEA COMEMORATIVĂ a războiului 1916-1919 cu brevetele Ardeal, Carpaţi, 1915, 1919”.
Din conştiinţă, din credinţă, din dragoste pentru Cultură şi Neam, din iubire pentru al său arbore genealogic, domnul Florian Laurenţiu Stoica a înfiinţat Fundaţia Literar-Istorică „STOIKA” şi a creat serie nouă a revistei „Independenţa Română”. Prin ele să fie cunoscute nu numai rădăcinile înaintaşilor şi unele dintre preocupările lor de-a lungul timpului, ci să fie evocate personalităţi de seamă care au contribuit la binele ţării. Nu lipsesc temele care reliefează prezentul, realităţile vieţii, societatea aşa cum este ea, cu realizările şi lipsurile inerente.
Doar prin cuvântul scris va fi cunoscută adevărata istorie a Neamului, şi, de ce nu, a Omenirii. Doar cei care au respect şi dragoste pentru Pământul pe care locuiesc şi pentru oamenii de lângă ei vor scrie adevărata ISTORIE!