Radu Paiusan – Participanti Banateni La lupta Pentru Independenta si Unitate Nationala 1830-1918

„Prin această lucrare am încercat să reliefăm activitatea naţională a unor membri ai familiei bănăţene Stoika, în cadrul luptei pentru independenţă şi unitate naţională, activitate extinsă pe parcursul a trei generaţii, între anii 1830 – 1918.
În primul capitol am schiţat liniile directoare ale unei viitoare monografii a familiei bănăţene Stoika, familie cu mari merite în lupta naţională. Am prezentat succint activitatea colonelului bănăţean Ştefan Stoika, unul dintre fondatorii armatei române moderne, participant activ la revoluţia din 1848, luptător unionist de marcă, membru în divanul ad-hoc al Ţării Româneşti, şeful statului major al armatei române moderne, colaborator apropiat al domnului unirii – Alexandru Ioan Cuza – , primar al capitalei şi membru în parlamentul României. Fratele colonelului Stoika, profesorul universitar Dimitrie Stoika, a predat limba latină la Academia Mihăileană din Iaşi.
Lupta pentru independenţă şi unitate naţională a fost o permanenţă în activitatea membrilor familiei Stoika; a doua generaţie a acestei familii a fost generaţia independenţei. Astfel, fiii colonelului bănăţean Stoika, căpitanul Nicolae Şt. Stoika şi locotenentul Ştefan Şt. Stoika, viitor general, au participat în mod direct ca şi comandanţi de baterie de artilerie la luptele eroice din timpul războiului pentru dobândirea independenţei de stat a României. Alţi doi fii ai colonelului Stoika, Victor Şt. Stoika şi Titus Şt. Stoika s-au remarcat pe linie progresistă. Astfel, Victor Şt. Stoika a participat ca şi voluntar în armata lui Garibaldi, iar fratele său Titus Şt. Stoika, ca şi ziarist la unul din ziarele muncitoreşti din Parisul ultimei decade a secolului al XIX-lea.
Cea de a treia generaţie a familiei bănăţene Stoika va fi generaţia idealurilor împlinite, a realizării Marii Uniri, a constituirii statului naţional unitar român. Această generaţie de luptători naţionali din familia Stoika a luptat cu arma în mână, a sângerat şi s-a jertfit pentru realizarea acestui ideal scump poporului român. În luptele din primul război mondial îşi vor da tributul de sânge fraţii Cezar şi Titus Stoika, primul suferind şi o internare de doi ani într-un lagăr de prizonieri din Germania. Grav răniţi în aceste încleştări pe viaţă şi pe moarte din primul război mondial, fraţii Cezar şi Titus Stoika n-au precupeţit nimic în luptele pentru apărarea patriei. Celălalt frate, poetul erou, sublocotenentul Constantin T. Stoika, va aduce jertfa supremă, propria lui viaţă, în luptele din toamna anului 1916 de pe Valea Oltului.
Anexa I înglobează amintirile lui Cezar T Stoika din timpul captivităţii sale în Germania. Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti, Cezar T. Stoika a luptat ca şi sublocotenent în regimentul 21 infanterie, pe Valea Oltului, unde este grav rănit în timpul retragerii armatei române din Transilvania. A fost luat prizonier şi ţinut în captivitate în Germania până în primăvara anului 1918 în lagărele de la Stralsund, Helmstadt şi Krefeld de pe insula Dänholm din Marea Baltică. Din amintirile sale din captivitate răzbate un cald patriotism, patriotism potenţat de dorul de ţară, de familie şi de prieteni. Viaţa ofiţerilor români internaţi în lagărele germane era foarte grea, hrana insuficientă, cazarea în condiţii de totală insalubritate, lipsea chiar şi personalul sanitar care să intervină în situaţii grave. Dar în această situaţie deosebit de vitregă, prizonierii români nu-şi pierd speranţa în victoria Antantei şi în eliberarea şi unificarea patriei lor. Ei refuză permanent oferta autorităţilor germane de a reveni în România ocupată de către aceştia şi de a colabora cu autorităţile străine în administrarea şi exploatarea ţării lor. Pentru a se manifesta ca entitate românească, ei organizează în captivitate un fel de societate culturală, pe modelul vechilor societăţi culturale româneşti, prin care se promova limba societăţii, Cezar T. Stoika susţinea cursuri de limbă şi literatură franceză, în condiţiile în care prizonierul unei ţări duşmane Franţei şi cu care se află în război. Activitatea acestei societăţi va dura până la eliberarea ofiţerilor români din prizonierat. Amintirile lui Cezar T. Stoika se disting şi prin redarea atmosferei insuportabile şi sinistre care domnea în lagărele de prizonieri din Germania, lagăre pe care le-a cunoscut din plin.
Cea de a doua anexă a lucrării noastre evidenţiază lupta celuilalt membru al familei bănăţene Stoika, căpitanul T. Stoika, participant şi el, cu arma în mână, la lupta pentru realizarea unităţii naţionale.
Căpitanul Titus Stoika a luat parte în calitate de comandant de baterie de artilerie, la marile bătălii de pe Valea Jiului din prima parte a participării României la primul război mondial şi la încleştările epopeice de la Mărăşeşti. În prima parte a războiului, în cadrul bătăliei trecătorilor, căpitanul Titus T. Stoika a cunoscut eroi ai luptei pentru apărarea patriei, ca sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, personalităţi ale vieţii literare, ca poetul Alexandru Vlahuţă şi actorul celebru în perioada interbelică, Constantin Tănase. Împreună cu aceştia, cu bateria pe care o conducea şi împreună cu întreaga armată română, el a luptat cu dăruire împotriva inamicului contropitor. În a doua parte a războiului, căpitanul Stoika participă, ca şi comandant de baterie, la marea bătălie de la Mărăşti, la apărarea porţilor Moldovei împotriva inamicului invadator. Ca şi comandant de baterie de artilerie, în perioada de refacere a armatei române, el are prilejiul să cunoască şi să intruiască, în domeniul militar, viitoare personalităţi ale vieţii politice, culturale şi ştiinţifice ale României contemporane, ca: Mihai Ralea, Tudor Vianu, Ionel Teodoreanu, G.I. Brătian etc. Cu aceştia căpitanul, avocatul şi apoi inginerul Stoika, va rămâne pentru tot restul vieţii. Sângerând pentru patrie, rănit în timpul desfăşurării luptelor, căpitanul Titus T. Stoika îşi aduce şi el prinosul de jertfă în lupta pentru unitate naţională.
Ultima anexă a lucrării prezintă amintirile căpitanului Titus T. Stoika din timpul luptelor pentru eliberarea Transilvaniei de sub ocupaţie străină, din anul 1919. Participant la războiul de reîntregire naţională, căpitanul Titus T. Stoika evidenţiază în amintirile sale de zi cu zi, din această campanie, eroismul de care armata, întregul popor a dat dovadă în lupta pentru eliberarea Transilvaniei de sub oprimarea seculară la care a fost supusă. Se reliefează profundul patriotism şi, în acelaşi timp, lipsa totală de şovinism de care era animată întreaga armată română în această companie. Amintirile însumate în această anexă demonstrează cu prisosinţă profundul umanism al armatei şi poporului român, lipsa totală a unor porniri vindicative şi revanşarde din partea acestora.
Prin lupta lor pentru independenţă şi unitate naţională, membrii familiei bănăţene Stoika se înscriu în linie tradiţiilor progresiste ale poporului român, tradiţii de luptă pentru dreptate socială şi libertate naţională. Având ca şi reprezentanţi: fondatori, luptători şi eroi, această veche familie bănăţeană este un exemplu luminos de dragoste de patrie şi de jertfă pentru idealul naţional.
În ortografierea numelui de Stoika am folosit litera „k”, deşi în unele acte oficiale acest nume apare cu „c”. Am recurs la această ortografie pentru că toţi membrii familiei Stoika au folosit-o astfel.
Toate documentele publicate în această lucrare, inedite în marea lor majoritate, ne-au fost puse la dispoziţie de inginerul Titus T. Stoika (1893-1983) şi se află actualmente în posesia soţiei acestuia, Maria Stoika.”

RADU PAIUSAN