Fundatia literar-istorica "Stoika" Fundatia literar-istorica "Stoika"
„IUBITĂ MAMĂ”
„… Eu sunt la 500 m de inamic… până acum am scăpat de cinci ori de la moarte sigură. Tu nu fi îngrijorată. Ce este un ins în masa naţiunii întregi?… Voi rămâne deci până la altă ipostază a sorţii aici lângă tunuri şi mitraliere şi poezia şi arta pentru care mi-am sacrificat tinereţea întreagă mă vor învăţa să mor mai frumos şi mai demn… Fii deci liniştită. Când nu ţi-oi mai scrie să ştii că nu mai sunt. Atunci numai să mă plângi. Şi să plângi în mine nu numai pe copilul tău, ci şi munca ce am încordat-o 23 de ani şi idealul neîmplinit pe care îl port în suflet. Să-mi strângi atunci cărţile şi manuscriptele şi să le încredinţezi pe acestea din urmă d-lui Densusianu, rugându-l a le tipări… Lângă el m-am învăţat a cunoaşte frumosul şi am iubit în el ştiinţa şi pe artistul desăvârşit… Inima mă doare scriindu-ţi aceste rânduri din urmă…”
(Fragment din scrisoarea trimisă de sublocotenentul Constantin T. Stoika de pe front mamei sale, la 26 septembrie 1916)
